Coadă la restaurantul Happy din Ruse

Pe 4 ianuarie am fost la Ruse împreună cu câțiva prieteni ca să mâncăm la restaurantul Happy. Am stabilit dinainte să plecăm din București la 14:00 și chiar am respectat programul, că doar suntem oameni serioși. Totuși am avut și o mică întârziere neplanificată.

Ajunși în vama de la Giurgiu mega încântați parcă trăiam cu toții o bucurie interioară că România intrase în Spațiul Schengen de la 1 ianuarie. Asta însemna că nu mai trebuia să stăm la coadă la punctul de frontieră pentru controlul documentelor, însă bucuria n-a durat prea mult din cauză că a trebuit să plătim taxa de pod în valoare de 15 lei/3 euro.

A durat maxim 5 minute toată așteptarea, dar tot mi se pare noaptea minții ca la momentul actual, când dispui de toată tehnologia din lume, tu, stat român, să nu digitalizezi procesul ăsta și să implementezi plata prin SMS, printr-un cod QR, cu ajutorul unei aplicații etc. Soluții sunt multe, numai că asta ne arată de fapt incapacitatea statului român de a se transforma și de a se adapta nevoilor oamenilor în timp util.

Dar să trecem mai departe. Imediat după ce roțile mașinilor au atins asfaltul bulgăresc am intrat în Ruse și în câteva minute eram în față la Happy. Chiar dacă era sâmbătă și știam că vin destui români să mănânce acolo, nu ne-am așteptat nicio clipă să ne întâmpine o coadă atât de mare de oameni. 

Mai era și un frig îngrozitor de-ți înghețau oasele, dar ce să facem? Dacă tot am bătut drumul până acolo, doar nu puteam să ne întoarcem flămânzi acasă, deci hai ne punem la rând și să așteptăm. Am luat un dispozitiv cu luminițe roșii și ne rugam fiecare în gând să se activeze mai repede ca să vină și rândul nostru. Am mai glumit, am mai făcut haz de necaz, doar că așteptarea de aici n-a fost ca cea din vamă, ci mult mai grea. Cât de grea? Cam așa, de vreo 3 ore.

M-am simțit ca în filmele americane când o gloată de oameni așteaptă în fața clubului, iar paznicii îi lasă doar pe câțiva să intre când se mai pleacă dintre cei sătui de distracție. Ca o mică paranteză, îmi amintesc că un timp așa îndelungat am mai așteptat doar la Ambasada României din Cipru ca să votez împotriva lui Dragnea acum câțiva ani.

Până la urmă am reușit să intrăm într-un final în restaurant și ne-am așezat la o masă. Ospătarii ne-au luat rapid în primire și au fost super atenți cu noi. Majoritatea vorbeau limba română. Am studiat rapid oferta de mâncare, iar pentru 2 persoane cred că am comandat în jur de 6 feluri de mâncare pe care am plătit aproximativ 230 de lei. Timpul de servire nu cred c-a depășit un sfert de oră.

Din păcate nu am poze că ne era o foame de lup, dar am mâncat 2 tipuri de sushi, ceva carne de vită slow cooked de ni se topea în gură, calamari pe plită, un fel de pâinici cu usturoi foare pufoase și încă ceva. Toate au fost extraordinar de bune, dar nu atât de bune încât să merite așteptarea de 3 ore. Data viitoare vom planifica mai bine și sper să ne aștepte cu brațele deschise și cu câteva locuri libere.

Dacă vreți să încercați rapid ce are de oferit Happy, există și in mall-ul AFI Cotroceni, deși am înțeles că ar avea prețuri ceva mai mari față de cele din Bulgaria. 

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Stefan Rusie

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading