România la un an de război Rusia-Ucraina

Astăzi, în ziua când românii sărbătoresc Dragobetele, se împlinește un an de când Rusia și-a început războiul împotriva Ucrainei (vezi ce scriam la o lună de război).

E greu de imaginat, aproape imposibil, la ce orori au fost, și încă sunt, supuși ucrainenii și câtă suferință au de îndurat de când Putin a ales calea armelor.

Să vezi cum sunt uciși oamenii de lângă tine, cum îți e distrusă casa în care ai locuit toată viața alături de întreaga agoniseală, să fii forțat să pleci din țara natală fără nimic din cauza războiului. Toate astea sunt, poate, doar o mică parte din cruzimile pe care le îndură poporul ucrainean.

Probabil mulți dintre români ar spune că n-au fost afectați de războiul din Ucraina, însă toate imaginile pe care le-am văzut pe Internet și la TV nu au cum să nu lase ceva urme în sufletul oamenilor.

Acum un an de zile singurele griji pe care le aveam cu toții erau Covid-ul și că ni se scumpesc utilitățile. Astăzi, alături de războiul privit de la distanță, România se confruntă cu o mulțime de probleme interne.

Nu trece nici măcar o lună fără să existe cel puțin o criză. Nu contează de ce fel. Avem criză alimentară la diverse produse, criză sanitară din cauza lipsei de medicamente, a condițiilor precare din spitale și din cauza medicilor care iau șpagă, avem criză energetică din cauza scumpirilor carburanților, a gazelor și a curentului electric. Inflația se resimte aproape și-n aerul pe care-l respirăm.

Peste tot numai crize. La cele enumerate deja se adaugă și criza politică în care lipsa de viziune și interes sunt la cele mai înalte cote.

În plus, mai există și teama constantă că războiul ar putea escalada dincolo de granițele actuale, situație extrem de imprevizibilă pentru România care-i fix peste drum de Ucraina.

Trăim într-o țară în care pare că totul merge din ce în ce mai mult la vale și care se schimbă mult prea lent față de cum ne-am dori noi.

Măcar suntem în viață. Supraviețuim.


P.S.: Nu dau nume, dar mă bufnește râsul de fiecare dată când politicienii ne spun “Autoritățile române sunt pregătite!”. Sintagma asta a fost întotdeauna o minciună. Când o aud rostită de cineva îmi reamintește instant că, dimpotrivă, România nu-i pregătită pentru absolut nicio situație mai deosebită.

2 Comments

  1. Nu suntem pregătiți de nimic, asta-i cel mai trist… Ar fi vai de mama noastră, indiferent ce s-ar întâmpla. Ne-au dovedit de ce sunt ei în stare.

    • Sunt destule cazuri în care statul ne-a demonstrat cât de pregătiți suntem în fața tragediilor.
      De la Colectiv și până acum am avut incendii nenumărate în spitale, incidentul cu avionul prăbușit în Apuseni, mai era unul cu un elicpter prin lacul Siutghiol etc.

      Îmi zicea un prieten că dacă statul ne spune să facem ceva, el face fix invers pentru că atâta încredere are în conducerea țării.

Continuă discuția mai jos:

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.