Am stat ceva vreme până să îmi pun gândurile în ordine și să mă apuc să scriu povestea celor 4 zile pe care le-am petrecut în afara României, înspre Belgrad, în Belgrad, dar și înapoi.
Mereu am susținut sus și tare că mai întâi îmi doresc și trebuie să îmi vizitez propria-mi țară și încă mai am convingerea asta, dar asta nu înseamnă că sunt genul de persoană care ar rata o plimbare, oricât de mică ar fi ea, într-o țară străină, mai ales când aud că s-ar putea să văd niște chestii destul de interesante. Așa s-a întâmplat și de data asta, când niște colegi de muncă mi-au povestit despre o mică escapadă de 4 zile în Serbia, mai precis în Belgrad.
Inițial nu mă tenta foarte mult, dar când am auzit că e vorba să vizitez și două cetăți sârbești de pe malul Dunării (Golubac și Smederevo), s-a întâmplat minunea și am hotărât să merg și eu deoarece am reușit să văd Cetatea Golubac alături de Stânca Baba Kaia în experiența #Goodyear4x4 din primăvara acestui an și pur și simplu imaginile de atunci, de la apusul soarelui mi-au rămas întipărite chiar și până acum pe retină. Atunci le-am văzut de pe malul românesc, iar de data asta voiam o altă perspectivă, una de pe malul sârbesc al Dunării.
Totul a început într-o zi de joi, când dis-de-dimineață toată lumea s-a strâns la intrarea în Parcului Tineretului pentru a ne îmbarca în autocarul ce avea să ne poarte dintr-o capitală într-alta. Aveam emoții încă de acasă pentru că mă gândeam că o să fie o experiență tare faină și credeam că grupul cu care aveam să merg o să fie preponderent format din tineri, dar ajuns la fața locului mi-am dat seama că nu puteam să mă înșel mai mult căci majoritatea erau pensionari, iar cei pe care îi cunoșteam eu erau prea puțini. Teama că n-avea să fie tocmai excursia vieții mele începuse să se instaleze, dar consolarea mea era doar gândul că și asta e o lecție din care am ce să învăț pentru a lua decizii mai bune pe viitor. Nu vreau să se înțeleagă greșit. Nu regret că am mers și în mare parte m-am simțit bine, dar sunt conștient că se putea și mai bine.
Trecând peste toate aceste mici inconveniente de la început de drum, am plecat spre Serbia la 7 dimineața și până acolo deja mă împrietenisem cu tipul cu care am stat pe scaun. Prima oprire mai lungă a fost la un mic restaurant împinge-tava pe drumul dintre Craiova și Drobeta Turnu-Severin (am oprit acolo pentru a câștiga timp căci voiam să ajungem mai repede la Belgrad).
Trecerea pe plaiurile sârbești am făcut-o pe la Porțile de Fier, loc în care deja ne făceam planuri pentru întoarcere – voiam ca la întoarcere să vizităm și hidrocentrala de acolo dacă cumva ne permitea timpul. În vama românească verificarea buletinelor tuturor buletinelor a durat destul de puțin (5-10 minute), iar la sârbi în jur de 20-25 minute pentru că am înțeles că ar trebui să ne bage într-o bază de date din moment ce Serbia nu face parte din Uniunea Europeană.
Până în Belgrad am mers destul de mult pe malul Dunării și am trecut rapid-urgent și pe lângă Cetatea Golubac deoarece ni s-a spus de către ghid că vom avea destul timp la întoarcere. Banii pe care i-am avut din țară (majoritatea euro și dolari) i-am schimbat în localitatea Golubac, la doar 5 minute de cetate la un curs de 119 dinari/euro (asta ca să faceți o comparație între banii lor și ai noștri).
Către seară, am ajuns la Hotel Balašević, locul unde aveam să ne odihnim în cele 3 nopți petrecute în Belgrad. După ce ne-am dus bagajele în camerele destinate, am plecat în recunoaștere în jurul hotelului și am aterizat într-un restaurant local destul de decent, ceva puțin mai fițos decât cele de la noi de la țară, dar nicidecum ceva wow. Acolo am mâncat pentru prima dată plescavița și am băut primele 3 beri Jelen. Totul a intrat perfect după lungul drum parcurs cu autocarul și nici nu am simțit cum a trecut noaptea.
Prima zi de explorare a orașului am început-o cu vizitarea Bisericii Sf. Sava, un fel de monstruozitate cam ca Biserica Mântuirii Neamului a noastră. Poate ceva mai mică decât se vrea a fi a noastră. Sincer, exteriorul era destul de simplist și plăcut vederii, dar interiorul lăsa mult de dorit. Mai este destul de mult până să arate ca o biserică normală, dar ușile erau deschise credincioșilor pentru a se putea ruga.
După ce am admirat și pozat biserica pe toate părțile, am plecat mai departe către Fortăreața Belgradului, adică cetatea medievală a orașului. Aceasta se găsește pe un deal, fix la confluența râurilor Sava și Dunăre. Pe lângă zidurile cetății pe care turiștii le pot admira în voie, în interiorul acesteia se găsește și Muzeul Militar ce găzduiește afară o frumoasă expoziție de tancuri.
